Etichete

, ,

Fiecare consoană primeşte natural sunetul „ă”. Excepţie: la sfărşit de cuvânt . Adică un cuvânt care s-ar scrie BDL se citeşte „badal”(bădăl).

क – k, c în „câine”, sau ch în „chiar”

ख – kh, în limba română nu există acest sunet; este un c urmat de un h: mănânc halva

ग – g, ca şi g în „gură”, sau gh în „gheară”

घ – gh, nu există acest sunet în limba română; un g urmat de un h: strâng haine.

ङ – ng, în limba română nu există acest sunet; echivalentul lui „ng” din limba engleză: „song”, un n aproape nazalizat

च – ch, ci sau ce: „ceai”

छ – chh, chch, cch, nu există în limba română acest sunet. ca în englezescul: hitchhiker

ज – j, gi sau ge: „gem”

झ – jh, sunetul nu există în română; ca şi chh doar că în varianta lui gi

ञ – ny, ca în franţuzescul „mignon” (ni)

ट – t, sunetul nu există în limba română, nici în engleză; este un t care dă mai mult spre r. în timpul producerii sunetului limba se curbează spre gât

ठ – th, nu există în română. echivalentul t-ului de mai sus doar că e mai aspirat (urmat de un h)

ड – d, nu există în română. este un d care dă mai mult spre r. în timpul producerii sunetului limba se curbează spre gât

ढ – dh,  nu există în română. echivalentul d-ului de mai sus doar că e mai aspirat (urmat de un h)

ण – n, nu există în română. este un n ce dă spre r. în timpul producerii sunetului limba se curbează spre gât

त – t, ca şi t-ul românesc

थ – th, un t urmat de un h scurt

द – d, ca şi d-ul românesc

ध – dh, un d urmat de un h scurt

न – n, ca şi n-ul românesc

प – p, ca un p românesc

फ – ph, p aspirat, un p urmat de un h foarte scurt

ब – b, b românesc

भ – bh, b aspirat, un b urmat de un h foarte scurt

म – m, m românesc

य – y, i din „iar”, „aia”

र – r, r românesc

ल – l, ca l-ul din română

व – w, v, un sunet ce nu există în limba română. este o combinaţie de v cu un u semivocalic. majoritatea îl pronunţă ca un v, aşa că nu este nici o problemă

श – sh, ş românesc

ष- sh, shh, un ş apirat, un ş urmat de un h scurt

स – s, s românesc

ह – h, h românesc